Batalia “titanilor”

De ce o fi spus presedintele Basescu duminica seara, la apelul lui Radu Moraru, ca “situatia este mult mai grava”? Pentru ca sunt convins ca avea si el un rezultat al alegerilor mult mai precis. Iar victoria dreptei la un scor atat de categoric nu putea fi un lucru grav, doar daca nu cumva in spatele acestui scrutin a existat o “framantare” teribila.

Sa ne amintim cum au evoluat lucrurile dupa inchiderea urnelor. Exit-poll-urile efectuate de firmele de casa ale PSD, IRES-ul lui Vasile Dancu si Avangarde a lui Marius Pieleanu au dat invingator pe Klaus Iohannis la un scor foarte strans insa, un scor care putea fi basculat usor, fara sa creeze nedumeriri. Nici macar aceste case de sondare nu si-au permis sa dea un scor favorabil lui Ponta, au jonglat doar cu marjele de eroare pentru a creea impresia unui scor atat de strans incat sa faca posibil ulterior orice rezultat.

In realitate, Ponta si PSD-ul lui nu aveau de gand sa cedeze presedintia indiferent de rezultat. Din acest motiv, la ora 21 a iesit Liviu Dragnea cu un mesaj cifrat catre reprezentantii lor din sectiile de votare, din acest motiv nu a iesit Ponta sa-si tina discursul de sfarsit de scrutin, pentru ca inca nu stia ce sa spuna. Sunt convins ca si el avea rezultatele precise ale votului, stia ca a pierdut categoric, insa nu avea de gand sa cedeze. Chiar daca ar fi riscat declansarea unui razboi civil, sau poate chiar asta isi dorea. Sa fi avut niscai promisiuni sau sprijin logistic dinspre Moscova? Eu sunt aproape convins ca asa au stat lucrurile. Daca disecam cu atentie ce s-a intamplat aceste zile vom vedea ca multe amanunte ne duc catre o asemenea ipoteza. Planul elaborat de “strategii” PSD prevedea crearea haosului in tara dupa care veneau ei cu scutieri, jandarmi, armata, poate si o categorie de populatie(cum ar fi “trupele” lui Dogaru) si restabileau ordinea. Pe o asemenea stare de fapt, Ponta ar fi putut pastra puterea fara sa existe o opozitie prea puternica menita a impiedica acest lucru. Parca am mai vazut noi asemenea strategie pusa in opera in mai multe situatii in ultimii 25 de ani, stim si cine a fost strategul care a gandit-o.

Numai ca…numai ca, de data aceasta, Romania nu a mai fost singura. In fata  ticalosiei care se desfasura in spatele extazului popular revarsat pe strazile tarii, prietenii Romaniei au ridicat un zid peste care tradatorii tarii, aceiasi care ne-au tradat de fiecare data de-a lungul celor 25 de ani de frageda democratie si progeniturile lor temeinic initiate in arta tradarii, nu au putut trece. Sa nu credeti insa ca au capitulat, s-au repliat doar, isi ling ranile si se pregatesc pentru in nou atac. De fapt, in spatele frontului romanesc a fost o crancena batalie a “titanilor”, prieteni pe de o parte si neprieteni pe de alta parte, ai natiunii romane si ai democratiei la care ea aspira. De data asta au castigat prietenii. Asta explica afirmatia presedintelui Traian Basescu facuta in toiul bataliei, ca “lucrurile sunt mult mai grave”. Ponta a avut de ales intre a continua planul de destabilizare a tarii al carui rezultat era unul foarte riscant si nebulos, si cedarea conditionata ceruta imperios de aliatii nostri. Nu a avut curajul ca mearga pana la capat, a ales sa se linguseasca, sa se “pisiceasca”, aproape sa ceara mila de la cei pe care pana ieri ii insultase grav sau ii amenintase cu puscaria. Ponta a fost o piesa infima pe o tabla de sah imensa. Vanitatea lui extrema il face sa accepte un astfel de statut de marioneta usor manevrabila, in fapt este o piesa inutila si neinsemnata la care se poate renunta fara prea multe regrete.

Ce s-a intamplat ieri in parlamentul Romaniei consfinteste aceasta ipoteza. Pentru a crea o diversiune menita a deturna atentia publica de la tradarea pe care a fost pe cale a o infaptui, mafia PSD-ista nu a pregetat sa renunte la Legea amnistiei si a gratierii, si sa dea pe mana justitiei pe toti cei pe care pana acum, ii aparasera cu strasnicie. Si astazi vor continua sa puna in opera orice cerinta venita dinspre opozitie, societatea civila sau presedinte(cel ales sau cel in exercitiu). Ponta a plecat in concediu, de ce oare? In interiorul PSD se cer capete, se discuta cu cutitele pe masa, apar demisionari, tradatori ai partidului, PSD-ul se reconfigureaza, scoate la suprafata tot puroiul, tot putregaiul, pare tot mai schimonosit. Aroganta s-a transformat in linguseala, demagogia in autocritica. Si inca mai urmeaza.

Singurul care a ramas impasibil la dezastrul care, aparent, a lovit PSD-ul, este Ion Iliescu. Stie ca hidra pe care el a nascut-o are mii de capete, si daca ii retezi unul, ii vor creste zece in loc. Stie ca atata vreme cat traieste poate intoarce o situatie in favoarea lui, doar asta a facut timp de 60 de ani. Stie ca este foarte facil sa faci rau atunci cand esti Diavolul insusi, ca poti cu usurinta sugruma binele atunci cand el este pe cale sa se nasca. Asta este menirea lui Ion Iliescu si asta va face pana va disparea.

In concluzie, Romania nu este singura, puntile pe care nostalgicii comunismului, ai  guvernarii despotice, ai autoritarismului, le intind catre Moscova sunt daramate una cate una. Natiunea incepe sa isi inteleaga menirea de stapan al tarii ei si de beneficiar al libertatii si democratiei, clasa politica se reseteaza, timid dar se intampla, justitia instaureaza domnia legii. Acum putem spera ca Romania are sanse, asta doar daca hidra nu se va trezi din nou pentru a-si intinde tentaculele otravite peste tara. Pentru ca Iliescu inca ne zambeste perfid.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s